27 septembrie 2023

SuperBlog de toamnă 2023

A venit toamna și au început și înscrierile pentru SuperBlog. Nu știu dacă voi avea timp și resurse interioare pentru a scrie toamna aceasta, dar zic să deschid ușa măcar și înscrierea este musai. Măcar dacă află vreun student rătăcit pe blogul meu despre competiție și tot e ceva. În plus, mereu menționez SuperBlog la cursul meu de Scriere creativă unde îi pun pe studenții de la master anul II să își facă blog și să îmbine creativitatea cu potențialul de marketing. 

Doresc tuturor, participanți sau nu, dar mai ales organizatorilor, o toamnă minunată! 


Despre regulament si toate cele, găsiți aici: https://super-blog.eu/cum-participi


De la ultima ediție, am publicat volumul de proza Fluturi negri (link https://books2read.com/u/meq2pl). Toate veniturile din vanzarea cartii vor fi donate catre Asociația Visuri și Speranțe in construirea unui centru pentru copiii cu autism in regiunea Oltenia.



16 septembrie 2023

COPILA LUNII ȘI SOARELE ARZÂND ÎN PIEPT

 de Silvia Puiu


O zi de vară ca oricare alta în ultimii ani... una care mă duce cu gândul la primăvara și toamna, și apoi iarna vieții mele. Iubesc intens, trăiesc intens, gândesc intens, sunt un soare care uită să mai apună. Pare frumos sau romantic în sensul romantismului literar, dar mă consumă fizic și mental. Ce s-ar întâmpla dacă soarele ar uita să mai apună, dacă și-ar uita mersul firesc al lucrurilor? Ar fi o tragedie... o tragedie romantică, ce-i drept, dar o tragedie. 

La fel ca un Soare prea preocupat de sine să mai lase locul cerului înstelat și Lunii, așa mă simt eu în vâltoarea emoțiilor care mă cuprind. Nu reușesc să găsesc calea de mijloc, nu reușesc să fiu parțial soare, parțial lună, uneori zi, alteori noapte. Sunt blocat în sentimentul de soare care îmi arde în piept și uită să ia o pauză. A apărut pe cerul minții mele și acum nu îmi dă pace. Mă iubește posesiv până la epuizarea și dispariția mea. Mi-e cald și frig în același timp din cauza razelor lui ce îmi străpung dureros și plăcut ființa în fiecare zi în care pășesc prin viață. 

Mulți m-au întrebat și ce dacă? Și ce dacă soarele nu apune? E frumos să fie tot timpul vară în tine, tot timpul lumină, uitând că avem nevoie de noapte și iarnă pentru a ne reface și a nu ne pierde mințile... Un soare permanent, oricât de frumos și iubitor ar fi, este doar extincție și tortură. 

Sunt soare în flăcări și ard sentimente, emoții și gânduri... ale mele și ale altora pe care îi întâlnesc. Am întâlnit-o pe ea într-o zi de iarnă înghețată și am vrut să mă încălzesc într-un soare lăuntric pe care mi l-am creat pentru a supraviețui. Apoi, nu am știut cum să îl mai domolesc... Doi oameni născuți la trecerea dintre ani ne-am izbit puternic destinele până nu a mai rămas decât foc, foc intens arzându-ne și consumându-ne în neființă. 

La început era și Soare, și Lună, și noapte, și zi, era calm și magie în mine, în ea și în noi. Apoi, Soarele meu a uitat să mai apună... și Luna ei la fel. Era copila lunii și eu aveam un soare arzându-mi în piept. Vorbeam astre diferite, vedeam în negru intens și alb orbitor, eu ne ardeam pe noi și ea se retrăgea în semiluna ei confortabilă. Așa se întâmplă când soarele uită să mai apună... uită de Lună și stele și de ea, și de noi. 

Timpul a trecut și fiecare a plecat cu astrul său în lumea lui. Nu am mai știut nimic unul de altul. Eu a trebuit să suport căldura unui soare care continuă să ardă mocnit, să mă consume până la epuizare. Am ars toate lunile întâlnite în cale în ultimii 30 de ani, fiind prea intens pentru mine și pentru alții. Sunt ori prea rece că ard, ori prea cald că îngheț iubirea și prietenia și orice alt sentiment. 

Acum e vară și mâine-i din nou ianuarie. Mă plimb în pustietatea din mine unde e doar deșert și arșiță neîncetat... mi-e sete de atât de multă vreme și nu reușesc să mă calmez. E doar tortură pe care o savurez într-un mod sadic, ca și cum eu și Soarele am fi entități diferite. Respir foc și raze, beau căldură și uitare. Cine sunt eu? Unde e ea, copila lunii mele?

E deja trecut de miezul nopții... străzile sunt pline de oameni și râsete, de zgomot și magie, de semi sori și semiluni... o văd pe ea sau o fată Morgana, nu mai contează. Îi admir de la distanță chipul alb, cu riduri de bucurie și trăiri intense. E aceeași copilă de acum 30 de ani și pare singură, dar radiind de o lumină pe jumătate din soare și jumătate din lună. Nu știu dacă să mă apropii sau nu, dacă să deranjez cu soarele ce arde de atâta timp în mine. O vreme, doar o privesc intens și soarele îmi aruncă săgeți ce îmi penetrează corpul și gândurile, și ochii, și gura. Simt sânge pulsând în vene care uitaseră să mai trăiască și oxigen în plămânii care uitaseră să mai respire și altceva decât foc. 

În timp ce oamenii din piață beau șampanie, ciocnesc și își urează la mulți ani, patinoarul are un singur musafir care trăiește în lumea lui: o ea senină, liniștită pe care nu am mai văzut-o de la începutul relației noastre. Are ochii închiși și dansează în lumina lunii de pe cer, dar și din ea. E doar ea și atât... și o muzică pe care doar ea o aude, o muzică făcută din sunete provenite din gândurile și emoțiile mele, din respirația mea îngemănată cu bătăile inimii mele sau ale inimii ei. Odată, aveam o singură inimă și o singură pereche de plămâni, o singură gură și pereche de ochi, aveam aceleași brațe și aceleași picioare, un singur Soare și o singură Lună care conviețuiau în pace. Apoi, soarele meu a uitat să mai apună și a distrus totul în cale. A ars timpul și l-a comprimat în 30 de ani pe care îi simt ca 30 de mii de ani. 

Nu știu să patinez și întotdeauna m-am temut de ridicol, dar simt nevoia să ajung pe gheața din mijlocul patinoarului, unde sper să îmi domolesc soarele din piept. Îmi pun patinele și mă aventurez cu ochii închiși pe spațiul alb înghețat în care doar doi oameni cu astre diferite dansează în timp ce își aniversează cei 51 de ani. Aproape să ne ciocnim, aud râsetul ei care mă ghidează până ajung să prind ritmul dansului ei. Nu am puterea să deschid ochii, așa că plutesc mai departe, urmându-mi semiluna care pare să mă atragă tot mai mult. Simt cum soarele nu mai arde atât de intens și lasă loc lunii pe cer... nu mai sunt posedat de un singur astru și reușesc să văd două astre care își fac loc unul altuia pe cer. 

Îi simt deja respirația pe buze și mâinile ei prinzându-mă înainte să cad. Nu mai râde, dar îi simt emoțiile curgând înspre mine sub formă de raze de soare și lună, îngemănate din nou. Îi simt privirea ațintindu-mă și șoaptele ei în urechea mea în timp ce îmi spune: La mulți ani! Mi-a fost dor de tine!


8 mai 2023

Perwoll Renew - calea catre slow fashion

Multumesc Buzzstore si AskTeamClean Romania pentru ocazia de a testa detergentul lichid Perwoll Renew pentru haine colorate și capsulele Perwoll Renew pentru hainele de culoare neagra. 

După mai multe folosiri, tesatura pare revigorata, mai noua si, in felul acesta, Perwoll te ajuta sa fii mai sustenabil si prietenos cu mediul. Culorile sterse sunt unul dintre motivele pentru care ne grabim sa ne schimbam garderoba, dar cu acest detergent poti sa le cresti durata de viata. Banuiesc ca ajuta si folosirea constanta si sa nu lasi hainele sa ajunga la degradare. #BUZZPerwollRenew




12 aprilie 2023

Pască vegană cu făina Băneasa - pufoasă, dulce, aromată

Proba nr. 10 din competiția SuperBlog venită din partea Băneasa este o adevărată provocare. În primul rând, nu am făcut niciodată pască și, în al doilea rând, am devenit vegană acum 5-6 ani, deci dificultatea pentru mine este cu atât mai mare. 

Știind că faina Baneasa este de calitate superioară, m-am gândit că o pască Baneasa vegană nu are cum să dea greș. Menționez că pasca vegană este potrivită pentru cei care țin post sau au intoleranță la lactoză sau ou. 

Ingrediente pentru 2 tăvi de pască



750 grame făină pentru cozonac Băneasa (dar merge foarte bine și faina 000 Baneasa)

2 pliculețe drojdie uscată

turmeric

100 grame curmale mari, fără sâmburi

300 ml lapte de soia (sau alt lapte vegetal)

50 ml ulei de măsline

Pentru umplutură: 

3 pachete de tofu simplu (cam 600-700 grame)

lichidul de la o conserva de năut (ajută la închegare)

100 g zahăr brun

100 g stafide

scorțișoară și alte esențe

pesmet și amidon dacă este nevoie pentru legarea ingredientelor


Pas 1. Se lasă curmalele și stafidele la înmuiat cam 20-30 minute. Apa o puteți folosi la un ceai (este foarte gustoasă și dulce) dacă sunteți, ca noi, adepții principiului de reducere a risipei în bucătărie. 

Pas 2. Se pregătește aluatul cu făina, un praf de sare și turmericul (pentru culoare, se pune 1 linguriță). Separat, se pun într-un castron drojdia, puțin lapte încălzit, puțină făină și o linguriță de zahăr. Se lasă la crescut cam 10 minute si apoi se adaugă peste făină. Se toarnă restul de lapte și uleiul si se frământă bine. 

Trebuie să rezulte o cocă similară cu cea de cozonac sau pâine. Se lasă la crescut într-un loc cald cam o oră și apoi se întinde în tava unsă cu puțin ulei. Pentru margini se face o împletitură care va ține, practic, umplutura. Se mai lasă în tavă cam 20 minute să mai crească. 

Pas 3. În tot acest timp de așteptare se pregătește umplutura. Se dă tofu printr-un blender sau tocător mai puternic, se pune lichidul din conserva de năut și zahărul și se amestecă foarte bine. La final se încorporează și stafidele. Se poate pune scorțișoară sau alte esențe și chiar puțin turmeric dacă vreți mai galben. Dacă nu vă iese o umplutură mai groasă și este prea lichidă, puteți folosi pesmet sau amidon pentru legare. 



După ce a crescut aluatul, turnați umplutura. Am copt pe grătarul din mijloc, la 180 grade, cam 30 minute, dar depinde și de cuptorul fiecăruia. Important e să se rumenească. 



Rezultatul este bun pentru toată lumea și prietenos cu cei vegani sau cei cu intoleranță la lactoză și/sau ou. Poate nu se compară cu pasca tradițională, dar este un desert bun și sănătos. 
Partea de cozonac din pasca vegană este extraordinară și nu exagerez. A ieșit pufoasă, dulce, aromată și galbenul turmericului îți încântă privirea. 




28 martie 2023

Cuș-cuș de la Baneasa, năut și merișoare - o combinație inedită rapidă și gustoasă

Am mai povestit în multe articole că sunt vegană din 2017. Acesta este motivul pentru care am căutat mereu rețete gustoase, dar și rapide pentru atunci când timpul nu îți este cel mai bun prieten. Așa am descoperit cuș-cușul. Înainte de 2017, nu mâncasem niciodată și nici nu cred că auzisem pe cineva să pronunțe acest cuvânt. 

Ce mi-a plăcut și îmi place la aceste paste este că se gătesc foarte ușor. În maxim 5 minute, absorb apa și le poți combina cu ce vrei. Sunt foarte versatile și îți permit să devii creativ cu ele. Mă bucr că Baneasa, un brand românesc, are o gamă variată de paste și făinuri de calitate care te ajută în bucătărie și îți dau, oarecum, și sentimentul de mândrie națională. 

Rețeta de paste Baneasa pe care v-o propun astăzi este o rețetă sățioasă, bogată în proteine și vitamine, atât de necesare în perioada postului sau pentru cei cu o dietă vegană ca mine. 

Cuș-cuș cu ciuperci, năut și merișoare 

Ingrediente cus-cus











Ingrediente:

cuș-cuș Baneasa, 200 grame

năut fiert, 200 grame

merișoare, 3 linguri

ciuperci, 100 grame

1 ceapă medie

1 ardei roșu

turmeric, sare, piper, usturoi granulat sau fiecare după gust

apă 200 ml plus lichidul de la năut cam 150 ml 


Pasul 1. Se pun ciupercile la călit în puțin ulei de măsline încins

Pasul 2. Se taie ceapa și ardeiul în cuburi mici și apoi se pun peste ciuperci. Se condimentează cu sare, piper și usturoi granulat după preferințe. Se călesc și se pun deoparte până se fierbe cuș-cușul. 



Pasul 3. Se pun 200 ml de apă, împreună cu aproximativ 150 ml din lichidul de la năut (acesta este foarte sănătos) la fiert. Cînd ajunge la punctul de fierbere, se pun 200 grame de cuș-cuș. Se toarnă și năutul fiert dacă îl doriți mai moale. 

Pasul 4. Se pune turmeric (cam 1/2 linguriță) în oală în care fierbe cuș-cușul. Este un condiment sănătos și care va da culoare pastelor. Astfel, gustul Baneasa este pus în valoare. Se lasă la fiert câteva minute până când pastele absorb lichidul. Se amestecă bine. La final, se lasă puțin în oală să se amestece aromele și să devină mai pufos. 


Pasul 5. Se pun 2-3 linguri de merișoare în oala de cuș-cuș și năut și se amestecă bine. 


Pasul 6. Se servec pastele alături de ciuperci. Poftă bună!



Această rețetă cu bunatati de la Baneasa este potrivită pentru o zi în care ai nevoie de energie. Este sățioasă, iar gustul dulce-acrișor al merișoarelor completează pastele foarte bine. Sper că vă place această reteta Baneasa și o veți încerca și voi. 

O versiune mai simplă este să serviți cuș-cușul doar cu năut și merișoare. Este o rețetă foarte gustoasă și aceasta pe care o fac când timpul e limitat. 

Gateste cu Baneasa și scrie-mi în comentarii cum ți se pare combinația. Versiunea simplificată este o rețetă de inspirație asiatică. 

***Probă în competiția Spring SuperBlog 2023. 


26 februarie 2023

Spring SuperBlog 2023

Vine 1 martie, primavara, deci si SuperBlog. Prinsa de atatea in activitatea mea, imi pare rau ca nu mai scriu pe blog atat de des. Cumva, acesta este si motivul pentru care continui sa ma inscriu si sa prticip asa cum pot, mai pe sarite, la probele SuperBlog cu care rezonez sau la cele unde vreau sa sprijin sponsorul prin diseminarea unui material. 

Asteptarea mea pentru aceasta editie este sa scriu ce imi place, cum imi place, la probele care imi plac. Sper sa fie si cartile implicate :) 

Succes celor care participa si felicitari organizatorilor pentru pasiunea pusa in acest proiect. Succes si sponsorilor sa aiba multe vanzari!