29 octombrie 2016

Dare to dream!



Eram în căutarea unui birou de proiectare specializat în proiecte de case. Am primit recomandări pentru AIA Proiect. Le-am făcut o vizită și unul dintre specialiștii de acolo mi-a spus că sunt multe proiecte vile pe care le pot realiza, dar ei preferă o abordare personalizată, plecând de la visurile clientului: unele sunt realizabile, altele nu, dar omul trebuie să viseze, deoarece din visuri se nasc invențiile viitorului. 



Într-o lume în care poluarea este la cote alarmante și resursele se epuizează, trebuie să găsim soluții inedite care să maximizeze confortul locuinței, dar și să respecte mediul. Am plecat acasă un pic nedumerit, deoarece domnul de la AIA Proiect mi-a zis că poate să facă un proiect tip, dar îmi recomandă unul adaptat dorințelor mele. Pentru asta, ar trebui să revin în câteva zile și să îi spun visurile mele.


Nedumerit în sens bun, deoarece m-a uimit: am simțit că sunt important și că visurile mele contează. Și a trecut ceva vreme de când am făcut asta – să visez cu ochii deschiși ... cu ei deschiși pe Google și Youtube, unde am început să mă documentez. De multe ori nu știm ce vrem, așa că puțin ajutor nu îmi strica.



15 visuri


1. Sistemul de încălzire în pardoseală

Sunt o persoană friguroasă și mi-ar plăcea să îmi fie cald la picioare. Fratele meu a făcut asta, deci știu că e realizabil. Sunt conștient că există și riscuri legate de posibilele defecțiuni care pot apărea, dar, momentan așa vreau să fie casa visurilor mele: CALDĂ!



2. Recuperator de căldură aer-aer asigură aer proaspăt fără a mai deschide geamul și ajută la reducerea consumului de energie. Cu alte cuvinte, vei evita situația în care trebuia să aerisești, iar aerul cald și banii tăi zburau pe geam în același timp. 


3. Panouri solare pentru asigurarea unei surse de energie regenerabilă (pentru încălzirea apei sau electronicele și electrocasnicele din casă). Baia va folosi apă de ploaie, încălzită de panourile solare. 


4. Ferestrele Smart Transparente (prezentate la CES 2012): ai o fereastră care funcționează și ca display. Vreau să mă trezesc și să pot proiecta imaginea dorită, indiferent de ceea ce se află dincolo 
5. Sistem de securitate bazat pe amprentă și scanarea retinei. Cheile sunt învechite și supra-evaluate. 
 

6. Tablou de bord care să îmi permită să controlez totul: de la închiderea jaluzelelor (sau reglarea transparenței ferestrelor smart), până la reglarea temperaturii și muzicii ambientale. Aș vrea să pot vorbi cu casa mea, așa cum vorbea Joaquin Phoenix în filmul Her :)


7. Îmi place să citesc la nebunie, am o colecție impresionantă de cărți și am mai multe idei legat de cum ar trebui să arate biblioteca mea: un scaun leagăn – mini-bibliotecă (cu lumină ambientală, muzică și masaj) în camera de zi, dar și o bibliotecă dedicată, cu scări și uși ascunse (ușile ascunse mă fascinau de mic).
8. Oglinzi inteligente, care să îmi spună cum e vremea sau să îmi prezinte știrile, în timp ce aștept să treacă minutele pentru periajul dinților sau să scaneze/stocheze diferite aspecte ce pot oferi indicații cu privire la starea sănătății (analiza pielii, ochilor, părului).

9. Nu mă pricep deloc să gătesc, dar ador gadgeturile și tot ce este nou, așa că mi-aș dori o bucătărie dotată cu tot felul de aparate multifuncționale, care să mă ajute să mănânc sănătos, gustos și să nu fie nevoie să gătesc (cuptoare și frigidere inteligente). 


10. Un sistem intern de colectare și reciclare a gunoiului. Din resturile alimentare, se poate face compost pentru plante, plante care pot fi folosite pentru încărcarea telefonului mobil. 

11. Acoperișul grădină – o oază verde la ultimul etaj, aproape de cer, dar și o piscină în care să mă relaxez, lăsând razele soarelui să îmi atingă tandru chipul.

12. Parcare subterană automată, în mijlocul grădinii din fața casei. 


13. Sunt o persoană germofobă și mi-aș dori un sistem de mânere cu sterilizare automată pentru uși.  
14. Un dormitor în care să pot să mă relaxez la finele unei zile de muncă: un pat cubic înconjurat de un proiector, consolă, un sistem audio sau o lampă pentru citit. 

15. Un birou unde pot lucra la romanele mele: luminat natural, lipsit de gadgeturi, un spațiu al concentrării și relaxării.



Casa viitorului este, în opinia mea, o casă confortabilă, prietenoasă cu mediul și dotată cu diverse gadgeturi, care asigură o viață mai ușoară. 


Un om fără visuri este un om pierdut, deci unele lucruri pot rămâne, momentan, la stadiul de VIS.
 
Visați și voi, într-o zi poate deveni realitate! 


Articol scris pentru SuperBlog 2016

Motive de fericire cu Edotec

Oricât de pricepuți am fi în ale condusului, există nou în viața noastră: un drum nou, o rută nouă, un context diferit, vreme diferită, o schimbare de traseu, oboseală și alți factori care uneori, ne împiedică să ajungem la destinație, fără incidente și la timp. 
Am avut două drumuri prin țară anul acesta, unul la Târgoviște și unul la Sibiu. În ambele cazuri, vremea a fost neprielnică și știm cu toții că, atunci când plouă, șoferii sunt mai grăbiți, mai tensionați. Voi explica mai jos, punctual, cum m-ar fi ajutat pe mine dacă aveam o navigație auto pe mașina mea:

Motivul 1. Lucrurile au început aiurea, când pasagerul din dreapta (coincidența face să fi fost o persoană de sex feminin - iubita mea) a început să mă sâcâie cu GPS -ul de pe telefonul ei. Știam și eu să ies din oraș, dar l-a pornit de acasă și mă avertiza la fiecare 51 km/h că am depășit viteza, pentru că îi apărea un semnul exclamării pe ecran. Am încercat să rămân calm în exterior, ca un gentleman, dar în interior eram ca apa care a atins punctul de fierbere.

Dacă aș putea să dau timpul înapoi, aș alege un sistem de navigație dedicată, care are modul GPS integrat, de mare acuratețe, ghidare vocală (deci prietena poate să își menajeze vocea), vizualizare hartă 2D/3D și rapiditate datorită procesorului Quad-Core. 

Motivul 2. Tot pentru menajarea stării mele de sănătate, ar fi fost utilă navigația deoarece suportă intrare video cameră marșarier (camera nu este inclusă, fiind opțională). GPS-ul prietenei m-a băgat pe o stradă înfundată, ploua cu găleata și eram din ce în mai nervos, ceea ce recunosc că este vina mea. Nu m-am mai putut concentra și, când dădeam eu cu spatele, era să lovesc un câine vagabond, pe care nu l-am văzut. Am reușit să îl evit datorită prietenei, care îl văzuse cumva în oglinda din dreapta. Desigur, vocea ei stridentă (Oprește) era să îmi provoace un atac de cord, dar am scăpat și eu și câinele. 

Acum glumesc, dar putea să fie un copil și să nu am norocul cu prietena mea, pe care o tachinez eu mereu, dar pe care o iubesc și mă bucur că o am alături să mă streseze, pentru că, uneori, stresul este bun. :)


Motivul 3. Divertisment pentru prietena ta/ alt pasager din dreapta, care se plictisește.

Câteva filme în mașină, eventual niște comedii romantice care ție nu îți plac oricum, sunt perfecte, iar DVD playerul este compatibil cu majoritatea formatelor de pe piață. În felul ăsta, prietena e bucuroasă, nu poate spune că nu ați văzut o comedie romantică împreună și toată lumea e mulțumită :)


Acestea sunt doar câteva dintre funcționalitățile unei navigații dedicate, dar ele sunt multe și atractive: aplicații și jocuri din Google Play, suport Wi-Fi, Car kit cu Bluetooth pentru convorbiri hands-free. 


Articol scris pentru SuperBlog 2016

25 octombrie 2016

Buchetul magic de la Olla

Ne mutasem, recent, în București ... pentru noul meu job. Am determinat-o sa renunțe la al ei, pentru mine. Apoi, au trecut lunile reci de iarnă și relația a părut să meargă un pic mai bine. După 10 ani, în care nu am stat despărțiți mai mult de o zi, a venit și vestea care nu i-a picat bine: eram trimis de companie în Milano, la sediul central al firmei, pentru o perioadă de cel puțin 6 luni. 

Nu a zis nimic, iar ziua plecării a venit destul de repede. 

După ce am ajuns la Milano, am început să vorbim din ce în ce mai rar la telefon, pentru că simțeam că este furioasă pe mine: lipsa unui loc de muncă o făcea și mai tristă, prieteni nu avea în București, cu excepția mea, iar eu plecasem. 

Voiam să o fac fericită și nu știam cum. Șefa mea m-a văzut abătut și mi-a spus pe un ton sarcastic, care dovedea că mă auzise vorbind la telefon și mai înțelegea și limba română: Voi acolo, în România, nu aveți flori? S-or fi schimbat vremurile, dar florile sunt încărcate de magie și astăzi! 

Un pic mai optimist, am căutat o florărie online în București și am dat de Olla. M-au atras câteva aranjamente florale și mi-au creat o impresie extraordinară mesajele descriptive ale fiecărui buchet de flori. Asta dovedește pasiune, creativitate, atenție la detalii. Ei zic că garantează zâmbetele, oare așa o fi?  Să vedem!


Lucrez într-un departament de creație la o agenție publicitară și mă uimește partea de copywriting a site-ului, care te incită la a face surprize:

"Ce zici de o plimbare pana la pădurea subtropicala? Nu durează mult, ne întoarcem astăzi. Poate si cu un buchet de flori. Caci de acolo vin minirosele din Aranjamentul Floral Balonul Visător. Însă, odată ajunse în atelierul nostru, au conspirat cu freziile și craspedia, alături de care au pus la cale o nouă călătorie. Una către sufletul tău. Asa ca urcă-ți sufletul în acest cadou floral zburător și pornește spre tărâmul viselor devenite realitate! Chiar, pe cine te gândești sa iei cu tine?" (Olla.ro)

Pentru că exact așa mă simt, aș vrea să îmi trimit sufletul la București și doar trupul să rămână la Milano ... Comand balonul cu vise, visuri și zâmbete ... oare garantează zâmbete pentru toate părțile implicate?


Dau comanda și ... începe așteptarea! 

.... La București:
Mia își dorise întotdeauna să lucreze cu copiii, așa că oferta primită din partea unei școli pentru copiii de etnie rromă a bucurat-o foarte mult. Astăzi este o zi importantă, va merge la școală să îi vadă pe copii și să se acomodeze. Cineva o tot sună insistent, îi dă ocupat, dar până la urmă răspunde. Înțelege că are un colet, dar, grăbită, întreabă dacă se poate să îi fie adus la școală. Curierul amabil acceptă.

După câteva ore, Mia era în clasă cu copiii rromi și directoarea școlii. Ea era super încântată de micuții care o scrutau curioși cu privirea, singurul motiv de tristețe era că nu mai avea cu cine împărtăși bucuria, atunci când deschidea ușa apartamentului. 

Ușa de la clasă era deschisă și toți copilașii încep să râdă în timp ce Mia și directoarea voiau să le capteze atenția. În cele din urmă, realizează că pe hol se află un domn cu un aranjament floral de-a dreptul impresionant. 

Directoarea profită de momentul de bucurie al copiilor, pe care de prea puține ori îi văzuse așa veseli, și îl roagă pe curier să intre. Acesta spune că se cam grăbește și că are un buchet de flori pentru doamna Mia Petrescu. 
Mia se îmbujorează toată, pentru că nu era ziua ei și nu știa pe nimeni în București. Curierul Olla îi zice: Dl care v-a trimis buchetul ne-a rugat să vă facem o poză cu Balonul Visător. Vă deranjează? 

Copiii se adună repede în jurul Miei și răspund în locul ei că vor să facă poză și ei. Curierul îi face o poză Miei, cu Balonul Visător în brațe și copilașii rromi adunați în jurul ei. 

....
Acasă, Mia citește visătoare și cu zâmbetul în ochi și pe buze mesajul din balonul visător: Mi-e dor de noi! Ziua ei a fost minunată, de la copilașii care au îndrăgit-o imediat până la imaginea lui comandând flori pentru ea, de la 1793 km depărtare.

....
La Milano, Robert își verifică e-mailurile și îl deschide, bucuros, pe cel de la Olla, care îi confirmă primirea buchetului de flori de către doamna Mia Petrescu și îi trimit și poza solicitată. 

Dă click pe poză, cu emoție, și rămâne surprins să o vadă pe Mia înconjurată de atâția copii. Știa că vrea să lucreze în învățământ, dar nu îi spusese nimic. Și, desigur, Balonul Visător împarte magie în jur, așa cum îi zisese șefa lui. 
Un sms îl dezmeticește din reverie. Este Mia: Îți place poza? :) Weekendul ăsta ajung la Milano! Și mie mi-e dor de noi ...

....
În casa sărăcăcioasă, o fetiță de etnie rromă o bate la cap pe mama ei, foarte entuziasmată că are are o nouă profesoară și că vrea și ea să devină profesoară când va fi mare ... și vrea și ea ca un băiat să îi aducă un balon cu flori ... Mama ei zâmbește și o sărută de noapte bună. 

...
Curierul Olla le povestește fetelor din echipă toată întâmplarea și realizează, cu toții, că gesturile mici contează: cineva, undeva, se bucură și continuă să facă ziua mai bună și altora. În fond, Balonul Visător nu este doar un buchet de flori, este un simbol care dovedește că magia există și trebuie doar să o lăsăm să intre în viața noastră!



Articol scris pentru SuperBlog 2016

22 octombrie 2016

Casa străbunicului

Străbunicul meu s-a născut în 1910, pe 5 ianuarie. Îmi amintesc și acum ziua aceea tristă, în care am aflat că nu mai este printre noi. Find singurul strănepot pe care l-a avut și având o relație specială, mi-a lăsat moștenire casa lui, o casă veche, cu etaj, istorie și mister ascunse în scândurile prăfuite. 


Inițial, m-am gândit să o vând, dar, cu schimbarea legii, aveam nevoie de un certificat energetic, iar casa străbunicului era, cu certitudine, în clasa G. 
Din lipsă de timp, chef, nici eu nu știu de ce, am crezut că e imposibil să găsesc un certificat energetic ieftin și rapid. Așa că, timpul a trecut și, astăzi, am decis că nu mai vreau să o vând. Vreau să o reabilitez și să îi păstrez aerul de casă țărănească. Știu că străbunicul meu ar fi mândru!

Am început să caut informații legate de prețul auditului energetic și am găsit soluția perfectă: rapidă, ieftină și comodă.  Casa nu oferă confort, iar cheltuielile de întreținere sunt foarte ridicate acum. Se simte cum bate vântul, deoarece ferestrele nu sunt etanșe, sobele sunt vechi, instalația casei (energie și apă) este depășită. 

Înainte să contactez specialiștii, m-am documentat puțin, deoarece voiam să găsim, împreună, cele mai bune soluții pentru ca locuința străbunicului să rămână o casă tradițională, dar mai confortabilă și cu un consum energetic superior.

Mă gândesc la următoarele 10 soluții, despre care auditorii energetici atestați gradul I vor ști să îmi spună dacă pot fi implementate sau nu:

1. izolare termică pereți exteriori și schimbare tâmplărie exterioară

2. plăci de izolare pod și subsol (străbunicul are un beci în care îi plăcea să țină vinul, nucile și dovlecii)

3. terasa (fiind o casă cu etaj) va fi modernizată sub forma unei terase grădină și va rămâne deschisă, pentru menținerea aspectului rustic

4. ferestre și uși exterioare din lemn stratificat, care să păstreze aspectul de vechi

5. montarea unor obloane exterioare la ferestre. O altă particularitate a casei, care aș vrea să rămână neschimbată (ca idee), este ușa dublă de la intrare. 
Mereu mă fascina când eram mic și trebuia să deschizi două uși, una după alta, precum păpușile rusești.

6. grilă reglabilă pe tâmplăria termoizolantă pentru asigurarea aerului proaspăt

7. montarea unor panouri solare sau a unei pompe de căldură. Sunt curioasă ce mă vor sfătui specialiștii, pentru că aici părerile sunt împărțite.

8. Becuri LED, fiind considerate a fi cu 40% mai economice decât becurile economice, dar și aparatură electronică și electrocasnică din categoria A+++

9. Prize programabile, pentru că produsele aflate în priză, chiar dacă sunt stinse, tot consumă. Încărcătoare, televizoare, radiouri, console, etc.

10. hidroizolația beciului de care străbunicul meu era foarte mândru, pentru a evita infiltrațiile

M-am documentat, dar nu sunt un auditor energetic autorizat, așa că nu îmi rămâne decât să îi contactez pe cei care se pricep și să obțin un raport de audit energetic, care să îmi permită realizarea unei case de vis, în care să îmi petrec vacanțele și, mai ales, sărbătoarea Crăciunului, care îmi amintește cum mă cocoțam în patul străbunicului, să ascultăm colindătorii. 

Nu e ușor, dar e un proiect pentru care vreau să lupt! 
Protejează și tu mediul prin alegerea soluțiile economice și folosirea rațională a surselor neregenerabile. 


Articol scris pentru SuperBlog2016

Reebok îndrăgostit de Converse

În sfârșit, am obținut bursa post doctorală la Milano. Desigur, acum începe stresul: bagaje, liste, documentare, să nu uit ceva. Îmi place să controlez totul, dacă aș încerca mai mult, cred că aș putea schimba și starea vremii. :)

Primul lucru la care mă gândesc este să îmi iau încălțăminte sport. Ca de obicei, mă decid greu, așa că îmi pierd ziua admirând modelele de pe site-ul Answear, oscilând între adidași damă, teniși, sneakers sau o pereche Converse


Îmi aleg perechea Converse în culoarea mea preferată și apoi încep să visez la minunatul oraș italian și la povestea tenișilor colindând pe străduțe străine, în căutarea aventurii. 
 .............
A trecut timpul și suntem deja în Italia. Capitala modei ne așteaptă. Doar că fătuca asta e prea visătoare și se plimbă alene, admirând absolut orice, oprindu-se din cinci în cinci minute să facă poze.  Încerc să respir și să mă calmez, până nu fac un atac de panică și o să încep să o deranjez și eu. Am poftă să alerg sau să merg mai vioi. Prima zi se încheie rapid, deoarece fata e obosită. Ajungem la hotel, unde mă abandonează rapid pentru niște papuci albi călduroși, care îmi râd în față, fără nicio rușine. 

Sunt bosumflată, dar oboseala zilei mă cuprinde și pe mine și adorm destul de repede. A doua zi, o nouă zi! Mă trezesc cu speranța că voi alerga într-un parc milanez ... Fata pare odihnită, așa că aștept cu nerăbdare să văd ce aventuri ne rezervă ziua. 

Ajungem în Parcul Sempione, care îmi amintește nespus de mult de Parcul Romanescu din Craiova, unde am fost prima oară cu această fătucă. Nu am stare, vreau să zburd pe aleile parcului, foarte mulți oameni de diferite vârste aleargă și respiră aer curat. Ce senzație! Ce vis!

Dar visurile mele se spulberă rapid, când Mia (da, Mia este fătuca stresantă) se așează pe iarbă și începe să citească Urzeala tronurilor. Nu, nu a luat și ea un ziar pe care să îl răsfoiască, a luat ditamai cartea, care este parte a unei ditamai saga. Mă gândesc că nervii mei se vor transforma în cuvinte și mă va auzi, dar nu, își pune și căștile în urechi. Singura mea dorință ar fi să mă fac mică, mică de tot și să o doară picioarele, dar nu reușesc, a luat mărimea perfectă. 

În timp ce ea stă neclintită și nu bagă pe nimeni în seamă, văd o pereche de pantofi sport masculini, care se așează lângă mine. Cine știe, și el o avea un stăpân care citește. Îmi arunc un ochi plictisit la tânăr și văd că el încearcă să o citească pe ea, cel puțin așa pare, pentru că se uită fix la ea, dar ea, cu nasul în carte și căștile în urechi, nu vede și nu aude nimic. 
Ciudați oameni! Încerc să fac conversație cu noul venit și îi spun nonșalantă: Eu sunt domnișoara Converse! la care mi se răspunde pe un ton plin de el: Eu sunt dl. Reebok, dar aș prefera liniștea. 



Asta-i bună, câtă aroganță! îmi spun în sinea mea și îl las în pace. Orele trec, fata citește, bărbatul citește cerul, nesuferitul Reebok doarme, iar eu fierb de supărare, dar nu se vede, pentru că sunt roșie, așa că toată lumea mă ignoră. Adorm, dar mă trezește un schimb de replici acide: se pare că Mia și Robert (tipul care s-a plictisit de citit orice în afară de o carte) se ceartă pe ceva. Mă trezesc de-a binelea și îmi dau seama că bărbatul a făcut o glumă tendențioasă, sugerând că ar trebui să alerge în parc și să citească la hotel. Săracul! Nu o cunoștea pe Mia .... atât i-a trebuit! Fătuca mea a început să îi strige că o hărțuiește ... Reebok râdea cu zâmbetul lui arogant, dar seducător ... 

Robert se ridică supărat și pleacă, luându-l și pe Reebok. Mă întristez, pentru că îmi pare rău că au plecat și mă simt ca bărbatul care nu dorise decât să înceapă o conversație prietenească ... Rezultatul a fost că toată lumea era indispusă, mai puțin Reebok, pentru că încă îi pot auzi râsul strident. 

Mia se ridică supărată și începe iar să viseze ... Nu știu la ce visează, nu spune nimic, nu mai face poze, doar oftează din când în când ... Oftez și eu, visez și eu ... mi-e dor de Reebok, de-abia l-am cunoscut, e arogant și nesuferit, dar nu mă pot opri. 

A doua zi, la universitate, Mia se îmbracă tot sport, ceea ce mă face să mă simt prost, pentru că aș fi preferat să rămân la hotel, să dorm, fără să îmi pese de glumele papucilor albi. 
E tot cu capul în nori, nu se uită pe unde merge și mă rog la zeul tenișilor să nu lovească pe cineva. Închid ochii de teamă și aud o lovitură puternică, inclusiv niște cuvinte colorate și ... vocea lui Reebok: Tu și fătuca ta ar trebui să vă uitați pe unde mergeți!

Realizez că Mia s-a ciocnit de Robert, căruia i-au căzut toate cărțile din brațe și care este mai sobru decât ieri, cu excepția lui Reebok. Mia încearcă să dea vina pe el, ridică tonul, dar debitul ei verbal este încheiat de profesorul în vârstă, care se apropie de noi. După un schimb de replici între ei, înțeleg că profesorul Luca este coordonatorul Miei, dar pentru că el nu știe engleza, l-a rugat pe unul dintre asistenții lui să intermedieze stagiul post-doctoral. Se pare că despre Robert este vorba ... văd obrajii Miei devenind roșii ca mine, glasul ei bâiguie niște scuze ... profesorul pleacă, motivând o ședință urgentă ... iar Robert și Mia stau unul în fața celuilalt ... eu și Reebok așteptăm stânjeniți de tăcere ...

Reebok oprește, brusc, tăcerea dintre noi: Știi, aș vrea să îmi cer scuze pentru atitudinea mea, sunt un pic mai temperamental, dar cred că m-am îndrăgostit la prima vedere :) 
Zâmbetul lui nu mă păcălește, îmi dau seama că vrea să mă cucerească, dar mă las purtată de aceste sentimente noi. 

***
În timp ce Reebok o privește, cu adevărat amorezat, pe Converse, Robert încearcă să o liniștească pe Mia, care nu se mai oprește din cerut scuze. 
În fiecare weekend, se întâlneau toți patru în Parcul Sempione, pentru a alerga și a citi ... 

A venit și ziua plecării, stagiul Miei se terminase, Reebok o ceruse pe Converse în căsătorie, dar știau amândoi că numai Mia și Robert puteau să le decidă soarta. La aeroport, urmau să se despartă definitiv. 

Ceea ce nu știau, însă, pentru că fuseseră prea absorbiți de propriile lor sentimente, era că Mia și Robert se îndrăgostiseră, chiar dacă niciunul nu deschisese acest subiect. 
Reebok și Converse se înseninează, când îl aud pe Robert spunându-i Miei: Pot să vin de Crăciun la Craiova? Vreau să mă conving că Parcul Romanescu seamănă cu Sempione :)

Mia îl sărută apăsat pe buze și fuge, spunându-i că pierde avionul dacă mai întârzie. Converse nu mai vrea să fugă, ar vrea să stea pe loc, ca în prima zi la Milano ... îi e dor de Reebok, care se aude în depărtare, șoptind ceva din două cuvinte ... 

Articol scris pentru SuperBlog 2016


Nostalgie cu Ad Hoc

M-am indragostit de AD HOC, acum ceva vreme, cand, impreuna cu abonamentul meu la HAC!BD, am primit un CD cu albumul Dezmat, Licori si Muzici Medievale, o muzica de influenta celtica, dupa urechea mea.




Pe 27 octombrie, trupa lanseaza noul single si videoclip 360 de grade și au si un eveniment pe Facebook. Un teaser al videoclipului Furtuna II, puteti vedea aici:


Pe pagina de Facebook, gasiti materiale promotionale dragute. Pe mine m-a atras un tricou (marimea M), pe negru. 


 Sau aceasta camasa (un L). Pretty nice!

Sustine-i si tu! Nu voi fi in Bucuresti (sunt din Banie), dar am in minte o studenta, care s-a angajat acolo si cu care am ramas prietene! Ii voi face un cadou :)

16 octombrie 2016

I am getting connected to you

Ne-am reîntâlnit recent la un curs la master, un curs opțional de scriere creativă: el pasionat de scrierea unui roman, eu gândindu-mă, mai degrabă, la copywriting și cum aș putea să fac niște bani din asta.  Am început să comunicăm tot mai des, doar a fost cel mai bun prieten al meu. Deși mulți ne vedeau împreună și nu înțelegeau de ce nu formăm un cuplu, eu l-am văzut ca pe un frate, care are grijă de mine. 

Într-o seară, îmi povestește cum stă el pe WiFi toată ziua fără să aibă WiFi, la care neuronii mei încep să se bată între ei, fiecare încercând să găsească primul explicația pentru care un tânăr decent încă mai fură net de la vecini, ca un puști de liceu. 
În realitate, Alexandru nu conștientiza că "fură", atunci când testa toate aplicațiile din Magazin Play, pentru lecțiile lui de chitară. Asta până când vecinul s-a prins de ce nu îi mai merge deloc internetul în casă și și-a pus în cele din urmă parolă la WiFi, așa cum este și normal. 

Degeaba am încercat să-i spun că folosea în mod ilegal internetul altora, el susținea că toate semnalele care-i trec prin casă pot fi confiscate liber. Mai urma să-i explic de ce posturile radio sunt „gratuite”, dar nu asta era important. Trebuia să înțeleagă că își poate face propriul internet wireless cu ușurință, ieftin și chiar mai bun decât al vecinului. El însă a înțeles că eu sunt foarte pricepută la rețelistică și că îl pot ajuta fără probleme. Singura problemă era că nu mă pricepeam deloc, dar nu voiam să recunosc, fiind foarte încăpățânată de felul meu. Oricum el e mai aerian decât mine, înconjurat de cărți, manuscrise, CD-uri și o chitară veche.

Avea un singur cablu care intra pe deasupra ușii de la intrare și apoi direct în calculator ...  Credeam că toată lumea are modem măcar. Ca să trag de timp, i-am spus că trebuie să caut cel mai bun router cu cel mai bun raport preț/calitate, dar de fapt voiam să trag mai mult de timp, ca să învăț ce trebuie să fac.
Provocarea e să găsesc produse la un preț rezonabil, pentru că Alex nu are prea mulți bani, dar, de dragul meu, sigur nu se va zgârci :) Am avut noroc să dau de magazinul www.conectica.ro, care, cu ocazia împlinirii a 10 ani de existență, sărbătorește organizând Săptămânile Rețelisticii între 15 și 30 octombrie. 

Mai tare decât Black Friday! (de ce toate firmele mari fac 10 ani anul ăsta? peste tot acest număr minunat). În timp ce neuronii mei voiau să fugă în zona de confort, eu doream să ies cât mai mult. Adică nu prea am habar de rețelistică și conectică, dar vreau să dovedesc că pot. 



M-am documentat puțin ca să văd ce router wireless aș putea cumpăra, de preferat să fie și bun, și la reducere, și un brand mai cunoscut. Sunt sigură că nu e imposibil. Mă pun pe căutat și găsesc un  router TP Link, ce pare să întrunească toate beneficiile: este dual band (având frecvență de 2.4 GHz și 5 GHz), ceea ce asigură un semnal mai puternic, este la reducere și chiar de nu ar fi, prețul este mai mult decât rezonabil și, în plus, are standardul AC, superior standardului N, fiind de 3 ori mai rapid. 

Acum mai trebuie să găsesc un cablu rețea, care e doar un cablu, deci cât poate fi de dificil? Când dau căutare, îmi apar vreo 4 tipuri: cabluri FTP, UTP, SFTP, QSFP+ (ăsta ultimul o avea legătură cu factorul de protecție SPF? ... cred că le-am încurcat, ăsta e cu SFP). Indeciși oamenii ăștia, care fac cabluri. Asta cu FTP și SFTP îmi aduce aminte de ultimul episod din serialul Halt and Catch Fire (2014-), când, la o convenție IT, vin unii să prezinte o imprimantă SPRINTER (s vine de la sprint sau e s + printer? :) ).
Ei, cam așa o luară neuronii mei pe cărări ... de ce-o fi dat zeul cablurilor atâtea tipuri? Răbdare! 

Mă documentez eu despre ele și încep să devin pasionată, ba chiar aș lua câte unul din fiecare tip să pot să le disec ca la orele de biologie (la orele din filmele americane, la școala mea, noi nu disecam broaște) și iar am luat-o pe arătură. Alex tot trimite mesaje, iar eu îi spun să aibă puțină răbdare, dacă vrea ceva "profi" (mă dădeam deja mare expertă), doar nu era să recunosc că mi-am prins urechile la niște amărâte de cabluri. 

Așa aflu eu că UTP nu are ecranare, FTP are o ecranare cu folie, ce protejează de interferențele externe, SFTP ecranare cu folie și tresă (tresă nu mai știu ce înseamnă, dar dacă are și e în plus, cred că e de bine). Rămân aici și mă decid pentru un cablu SFTP la vreo 3 metri, categoria 6, LZOH (low smoke zero halogen), care emite fum limitat și fără halogeni (cred că și asta e de bine... adică cine ar vrea fum în cantități uriașe? chimia s-a dus toată din capul meu). 
  
Acum, îmi amintesc că mi-a zis să mă uit și de niște cabluri HDMI, că i-a zis cineva să facă un upgrade. Ce-i drept că nu i-ar strica să vadă și el filme la o calitate mai bună .. sună ca și cum m-aș auto-invita la o seară în doi ... în fine! Caut un cablu, dau comandă (nu înainte să îmi confirme că are banii) și peste câteva zile sunt la el, să îi configurez routerul și să montez cablurile la locul lor. Nu de alta, dar să nu vadă stele verzi de la cablul verde :) 

Îi pun parolă la WiFi (acum nu i se mai pare nici lui logic să-i fure vecinii net, după ce a investit atâta în produse de calitate) și mă apuc să îi explic cu patimă ce am învățat eu despre UTP, FTP și alte litere, la care el, cu o voce magnetică, începe să îmi cânte la chitară:

I think I am getting connected to you/ Baby, I cannot go through/ We are already twenty-two/ Baby, I cannot stop loving you ...



Articol scris pentru SuperBlog 2016

Revedere

Nu am mai vorbit de 10 ani, nu mai aveam nici telefonul lui, ne-am despărțit impetuos și asta a fost tot: eu, o adolescentă în schimbare și el un bărbat prea nerăbdător. În timp ce mă apropiam, cu tristețe, de un nou prag, o nouă schimbare și derulam paginile social mediei, am găsit o sugestie de prieten și nu știam ce să fac.... Inima îmi bătea prea tare ... a trecut Crăciunul și, pe măsură ce timpul trecea și eu îmbătrâneam cu fiecare secundă, mi-am zis să fiu nebună, prea mult echilibru de fațadă. 

Am dat invitație de prietenie și am așteptat să văd dacă acceptă sau nu, deși el a fost cel care a pus un punct uriaș relației. Și nu că ar fi fost vreo relație, era o iubire platonică, nici nu știam că e iubire până când nu ne-am despărțit. 

Eram la sora mea și mă jucam cu nepoțelul meu, când primesc notificare pe Facebook că a acceptat invitația. Aproape că regret impulsivitatea ce mă apucă uneori, dar îmi spun că poate voi trece neobservată și sper că o fi dat și el accept din politețe. 

Încerc să aflu mai multe detalii de pe pagina lui, dar mă simt straniu și o las baltă, pentru că oricum pagina lui pare mai mult de formă, niciun fel de poze recente, majoritatea din profil și cam neclare, nimic despre job, familie sau adresa, prietenii ascunși. Perfect, de ce și-o mai fi făcut pagină? 
Speranța mea a murit rapid, pentru că primesc un mesaj scurt, sec și autoritar: Ți-am făcut rezervare la Hotel Domenii Plaza, e un hotel în București. Să fii acolo pe 5 ianuarie. 

Primul impuls e să-l ignor complet, gândindu-mă că, în mod cert, mesajul era adresat altcuiva și  mi l-a trimis, din greșeală, mie. Dar acel 5 ianuarie nu îmi dă pace, este ziua mea de naștere. Ar fi bizar. Orgoliul mă împiedică să pun întrebări, așa că hotărăsc să îmi văd liniștită de sărbători, alături de familie.
......... 
De Anul Nou, mi-am zis că trebuie să fiu mai inconștientă sau să spun DA provocărilor. Posibil să fie de vină și filmul Yes Man (2008), pe care soră-mea s-a găsit să mi-l ofere cadou de Crăciun. 
..... Așa că astăzi, de ziua mea (5 ianuarie 2017), sunt în București, ca turist aș zice, pentru că nu am avut niciodată timpul și răbdarea să simt orașul, mereu am fost în tranzit prin București. În taxiul care mă duce la hotel, mă întreb dacă, într-adevăr, o fi rezervare făcută pe numele meu sau e vreo încurcătură la mijloc. 
..... 

Intru în hotelul de 4 stele și aproape că mă simt mică și invizibilă, dar sunt cazată imediat, lumea începe să se poarte cu mine de parcă aș fi vreun VIP, posibil și pentru că au văzut data nașterii pe buletin. 

Am un pachet Residence romance, varianta Răsfăț romantic, așa că nu mai contează că nu înțeleg ce caut în București. Știu că poate unora le pare o prostie, dar mereu mi-am dorit să stau în hoteluri (și în cinematografe). Pentru mine, hotelurile au o poveste, o personalitate aparte și niciunul nu seamănă cu altul, poate pentru că hotelul nu este doar un loc de cazare, fiind legat de amintirile sau povestea pe care o trăiești în acel moment de tranzit. De câte ori am călătorit, hotelurile au fost pe locul doi, dar acum, de ziua mea, vreau să mă răsfăț și să profit de serviciile oferite. 

Mă tolănesc în patul mare și îmi amintesc de filmul The Intern (2015), pentru că, acum, mă simt ca și cum aș fi Anne Hathaway. :)


Cei de la recepție mă anunță că am o rezervare la SPA. Nu am fost niciodată la SPA în București, așa că mă las răsfățată și merg să mă relaxez în jacuzzi. Șampania și căpșunile mă fac euforică și visătoare și nu îmi vine să cred că aceste detalii mici, aparent banale, mă fac să mă simt atât de bine. În sfârșit, îmi petrec ziua de naștere altfel decât de obicei. Căpșorul meu s-a liniștit, nu mai zumzăie de întrebări, e liniște, sunt doar aici și acum, savurând momentul.

Și mă întreb de ce lăsăm timpul să treacă, mereu, fără a ne răsfăța mai mult ... Să oprim timpul în loc, să respirăm și să visăm, în timp ce ascultăm bătăile inimii ... 

Mă retrag în cameră și văd că aproape s-a înserat. Nu știu dacă are de gând să vină weekend-ul acesta, dar acum aș vrea să respir Bucureștiul, să mă minunez ca un copil, în timp ce privesc luminițele de Crăciun, mergând, agale, spre Arcul de Triumf. A început să ningă ușor, timid, dar fulgii speriați se topesc pe buzele-mi fierbinți. Profit de neatenția trecătorilor și încep să mă învârt în pași de dans, acompaniind fulgii. Închid ochii și cineva mă prinde de braț, înainte să mă dezechilibrez. 

Văd că te-ai îndrăgostit rău de tot de București! îmi spune EL. Are același chip ca acum 10 ani, cu părul ușor încărunțit, însă mai sigur pe el. 

Pentru că mă intimidez rău de tot și încep să bâigui ceva de șampanie și SPA, se apropie de mine și mă îmbrățișează, șoptindu-mi La mulți ani!   
Articol scris pentru SuperBlog 2016