22 noiembrie 2017

Sărutul de cafea

Aveam 19 ani și îmi plăcea să mă joc apelând la întâmplare numere de telefon, încercând să port conversații filosofice cu necunoscuți. Așa am dat de un student dintr-un alt oraș și am început să vorbim câte patru - cinci ore zilnic. Telefoanele mobile erau la început, nu erau prea performante, așa că ne scriam și multe scrisori, pentru a completa cei 340 kilometri dintre noi cu emoții, gânduri și sentimente. L-am pus să promită că nu ne trimitem nicio poză, pentru a nu lăsa ceva superficial ca modul în care arătăm să strice farmecul prieteniei noastre. Am comunicat patru luni, după care am stabilit să ne întâlnim în Craiova. Era final de sesiune și coincidența a făcut să fie și Dragobetele. Am stabilit să ne vedem în gară, dar, pentru că eu refuzasem să ne trimitem poze, i-am spus să își ia o cafea și să își scrie pe pahar numele. 

cafea

Am ajuns în gară și l-am văzut, dar, pentru că nu eram sigură și voiam să mă apropii pentru a citi dacă scrie ceva pe paharul cu cafea, l-am întrebat: Cafea boabe sau monodoze de cafea

În momentul acela, eram suficient de aproape să îmi dau seama că este el. Aveam emoții atât de mari și inima îmi bătea atât de tare, încât credeam că o s-o ia la fugă. Pentru a-mi liniști bătăile inimii și pentru că nu aveam apă la îndemână, i-am luat cafeaua și am început să îi inspir aburii aromați. Eu nu ziceam nimic, el nu zicea nimic... bănuiesc că și-a dat seama cine sunt. 

Era 10 seara, era februarie și era frig. Pentru că nu îl mai văzusem niciodată și eram mai conservatoare, am considerat că nu ne putem vedea decât într-un loc public. Dar pentru că făcuse atâta drum ca să ne vedem, am petrecut 18 ore prin zăpadă, prin cafenele și prin parcuri. Nu mai simțeam nici frigul, nici oboseala, iar cofeina își făcea efectul. După gesturi timide și ore de conversații, ne-am luat rămas bun. A fost una dintre cele mai intense zile din viața mea. 

Acum, după 13 ani minunați, suntem tot împreună. Mă trezește dimineața cu întrebarea: Cafea boabe sau monodoze de cafea? Râdem amândoi de amintirea primului Dragobete și savoarea primei cafele împreună. Când lucrez, îmi aduce cafeaua la birou, iar eu închid ochii și mă las purtată de visuri, amintiri de februarie și fulgi de nea topiți pe roșul buzelor mele. Și cafeaua are gust de sărut, primul sărut, aromă de tine, și de mine, și de noi, aroma primei îmbrățișări la despărțire... Savurez cafeaua și mă învârt ca într-un carusel în care anii trec, anotimpurile se succed și noi rămânem la fel de îndrăgostiți și inima ne bate tare, tare... liniștindu-se într-un nou sărut cu gust de cafea.

Arhiva personală

Poveste reală scrisă pentru SuperBlog 2017

Magia sarbatorilor la Evomag

Magia sarbatorilor la Evomag si American Black Friday intre 24-26.11.2017